Luna a cincea

18 - 22 saptamani

     Nu am mai scris demult... de ce?!?! Nici eu nu stiu... Probabil faptul ca am plecat in concediu mi-a luat elanul de a scrie. Dar... I'm back!

     Ramasesem la luna a cincea, luna in care am simtit miscarile fetale. Pentru mine, miscarile fetale reprezinta sursa majora de bucurie si de cate ori le simt, afirm faptul ca o noua viata se dezvolta in interiorul meu.

     La sfarsiul lunii a patra proeminenta abdomenului meu a inceput sa arate ca inceputurile unei burtici gravide. Senzatia miscarilor fetale, impreuna cu rotunjirea substantiala a abdomenului ma face sa ma simt mai insarcinata cu adevarat. Desi bebelusul este inca departe de a-si face aparitia pe lume, este cu adevarat placut sa stiu ca exista cineva acolo inauntru.

     In tot acest timp in care nu am mai scris am fost de doua ori la d-na doctor si o data la Iasi pentru morfologie fetala de trimestru II. Pe 12 iulie am facut o eco, in care mi-a spus ca o sa avem un baietel si mi-a luat sange pentru triplu test. Rezultatele au fost bune, dar ca si la dublu test, aceste investigatii nu constituie un test diagnostic, ci este estimat numai un calcul de risc. Pe 11 august am fost iar pentru control lunar si am facut o eco Doppler si am auzit bataile cordului fetal ale baietelului, 144/min. Iar pe 19 august am fost la Iasi, imi facusem programare la dl doctor Iliev. A fost o eco mult mai complexa, a luat pe rand: polul cefalic, toracele, abdomenul, coloana vertebrala, membrele superioare, cele inferioare, placenta, cordonul ombilical si lichidul amniotic. In urma biometriei fetale s-a stabilit varsta sarcinii: 21 sa + 1 zi, greutatea fetala: 433 g, iar DPN - 29.12.2010. Morfologia si biometria fetala au fost in limite normale. 

     Ma bucur foarte mult ca nu s-a descoperit nicio problemulta si ca sarcina evolueaza ok. In principiu eu ma simt bine, uneori ma simt un pic obosita, mai am cate o durere de spate si ocazional cate o durere de cap.Dar toate astea le uit cand baietelul sa misca si este activ. Il simt miscandu-se de mai multe ori pe zi, mai ales dupa ce mananc, iar miscarile sunt din ce in ce mai intense.

     Mai am o saptamana si intru in luna a sasea. Timpul trece atat de repede...

Luna a patra

     saptamanile 14 - 17

     Am inceput, in sfarsit, cel de-al doilea trimestru si sper sa fie mult mai comod decat primul. As vrea ca simptomele de la inceputul sarcinii sa se diminueze sau sa dispara. Maine o sa incep saptamana a 15-a din sarcina, dar inca mai am greturi insotite de varsaturi. 

     Astept cu nerabdare sa simt miscarile fetale. Am citit ca prima senzatie de miscare poate fi simtita oricand intre 14 si 26 de saptamani, dar in general mai aproape de intervalul 18 - 22 saptamani. Sper sa le recunosc ca sa ma pot bucura de ele.

     M-am mai gandit ca de acum incolo sa-mi fac o poza in fiecare luna, pana o sa nasc. Nu as vrea sa uit cum aratam ca gravida si as vrea ca baietelul sau fetita noastra sa se bucure cand isi va vedea prima sa poza de "bebelus". O sa asez pozele intr-un album al sarcinii, impreuna cu pozele de la ecografie.

     In privinta hainelor de maternitate... nu vreau sa ma limitez doar la ele. Multe din hainele pe care deja le am inca mi se potrivesc. Daca vad ceva ce mi se potriveste o sa port chiar daca nu este din sectiunea pentru gravide a magazinului. 

     De cand mi s-a confirmat ca sunt insarcinata si am spus familiei si celor din jur, am constatat ca toata lumea vrea sa imi dea sfaturi. Din pacate nu am cum sa ma feresc de aceste sfaturi nedorite, doar daca ma retrag pe o insula pustie. Eu cred ca exista ceva, atunci cand oamenii vad o burta proeminenta si le trezeste instinctele de "experti". Asa ca la unii le-am spus ca am un medic de incredere care ma sfatuieste cu privire la sarcina si nu pot accepta sfaturi din partea nimanui altcuiva sau, la cei din familie le-am zambit si am spus un "multumesc", bineinteles lasand comentariile  sa-mi intre pe o ureche si sa-mi iasa pe alta. Din pacate, nu-mi ramane decat sa ma obisnuiesc cu aceste sfaturi nesolicitate.

     As mai vrea sa ma programez la un control la dentist, macar odata in timpul celor 9 luni pentru verifcare si curatare, doar ca sa fiu sigura ca totul e ok si din acest punct de vedere.

     Abia astept sa merg la urmatorul control, care va fi pe 12 iulie, sa vad ce mai face bebelusul, cat a a mai crescut si daca o sa-mi poata spuna daca va fi baietel sau fetita. Probabil, tot atunci voi face si triplu test.

     Dar, pana atunci, vreau sa ma bucur de concediu. Sper sa fie soare si vreme buna la mare ca sa ne putem bucura din plin.

     

Luna a treia (saptamanile 9 - 13)

     Am trecut de ultima luna a primului trimestru din sarcina, dar simptomele tot au fost intense. Am avut aceleasi simptome ca si in a doua luna.
     Pe 12 iunie am fost la un nou control. Abia asteptam sa-mi vad bebelusul la ecografie. Si ce vad… ca a crescut fata de data trecuta, ca dadea din manute si picioruse. D-na doctor, ca si data trecuta, mi-a explicat ca uterul este putin mai mare decat un grapefruit, iar la sfarsitul lunii se va putea simti chiar deasupra osului pubian, in partea inferioara a abdomenului; ca bebelusul va creste rapid, ajungand la 6,5 – 7,5 cm lungime si cantarind 45 grame la sfarsiul lunii. Avand 12 saptamani de sarcina am facut si dublu test (se face intre saptamanile 11 – 14). S-a uitat la rezultatul analizelor, mi-a spus ca rezultatele sunt foarte bune, sa merg in continuare cu Centrum si Acid folic. “Ai o sarcina normala, fara probleme. Ne vedem luna viitoare.” Asistenta mi-a luat tensiunea (aveam 9 cu 6 – cam mica), m-a cantarit (60 kg) si mi-a luat sange pt dublu test, spunandu-mi ca ma va suna cand ajung rezultatele.
     Bucuroasa ca totul e ok cu mine si cu sarcina m-am hotarat sa mergem la mare vreo 4 zile, sa beau o cafea slaba dimineata (pentru a-mi ridica tensiunea) si sa ma bucur in continuare de viata. 
     Am decis sa-mi monitorizez greutatea pentru a ma asigura ca incepe sa creasca intr-un ritm satisfacator. Asa ca, la 13 saptamani de sarcina aveam 59,6 kg, iar la 14 saptamani tot la fel. Deocamdata nu am luat in greutate. Sa vad in trimestrul 2 de sarcina cat o sa iau in greuatate. Sper sa nu recuperez si sa iau in greutate si kg care trebuia sa le iau in primul trimestru de sarcina…
     O femeie obisnuita ar trebui sa ia 1,5 – 2 kg in total in primul trimestru si cam 500 g pe saptamana, totalizand 6 – 7 kg in timpul celui de-al doilea trimestru. Castigul ponderal ar trebui sa continue cu o viteza de 500 g pe saptamana in lunile 7 si 8 , iar in luna a 9-a sa scada la doar 500 g – 1 kg sau deloc, totalizand 4 – 5 kg in trimestrul al treilea.
      Detalierea castigului ponderal (toate greutatile sunt aproximative):
bebelus – 3400 g
placenta – 680 g
lichid amniotic – 900 g
marirea uterului – 900 g
tesut mamar matern – 900 g
volum sangvin matern – 1800 g
fluide in tesuturile materne – 1800 g
depozite de grasime materne – 3200 g
Total (in medie) – 13,5 kg castig ponderal total
     Imi pare rau ca am uitat sa-i spun d-nei doctor ca vreau sa aud bataile cordului fetal. Am citit ca pot fi auzite chiar la 10 – 12 saptamani cu un dispozitiv Doppler, un dispozitiv manual cu ultrasunete, care amplifica sunetele. Data viitoare, cu siguranta nu voi uita. 
     Intre timp au venit si rezulatele la dublu test; asistenta a spus ca sunt bune. Acum, astept sa vedem ce spune d-na doctor, cand o sa merg la urmatorul control.
     Avand in vedere ca sarcina este ok, ca analizele au iesit bune, ca n-am fost niciodata bolnava, m-am decis sa nasc natural, cu toate ca taticul nu e de acord (el opteaza pentru cezariana; eu nici nu vreau sa aud de cezariana).

O mica paranteza...

     Am primit observatii, chiar de la tatic, ca n-am scris nimic despre el, si pe buna dreptate.
     Pe tatic il cunosc mai demult, dar suntem impreuna de la inceputul lunii februarie, a.c. Nu stiu daca l-am cautat, daca asa a fost sa fie… dar ce stiu sigur e ca el nu m-a cautat pe mine, si daca era sa astept sa faca el primul pas, nu stiu daca astazi mai eram impreuna.
     Nu stiu exact cand m-am indragostit de el… daca a fost inainte de a fi impreuna sau dupa…, tot ce conteaza e ca aceasta dragoste s-a transformat in iubire si din aceasta iubire va veni pe lume un copil, copil care nu l-am planificat, dar cand am aflat ca sunt insarcinata, ni l-am dorit.
     Mai multe detalii despre tatic…. Are un simt al umorului fantastic; nu ma plictisesc cand sunt cu el; este foarte matur in gandire; nu am cum sa ma cert cu el, pentru orice are o replica si o gluma; tot timpul reuseste sa ma surprinda; tot timpul ma aduce cu picioarele pe pamant si-mi spune sa nu mai visez cai verzi pe pereti (trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori are dreptate).
     Cel mai important: este un foarte bun tatic. Are un baietel, care va impli 4 anisori, cu care se descurca de minune (cred ca se descurca mult mai bine decat o femeie) si pe care il iubeste enorm. E o placere sa-i vezi impreuna! Daca il iubesti pe tatic, nu ai cum sa nu-l iubesti si pe copil, e un scumpel. Ii iubesc pe amandoi mult! 
      Rares este un copil minunat, la fel ca si tatal lui tot timpul reuseste sa ma surprinda, stie atat de multe pentru varsta lui… ii place sa scrie, sa citeasca si este pasionat de computer si cam de tot ce este electronic. Imi este dor de el si abia astept sa vina acasa vineri, pentru ca acum e in vacanta la bunica lui. Mi-a fost un pic teama la inceput ca nu ma va accepta, dar totul a decurs foarte bine ne-am atasat unul de altul repede, nu e fost nicio problema.

   Dupa cum a spus si el, am noroc/avem noroc ca el are deja experienta in a creste un copil si asta va conta foarte mult. Sunt constienta ca nu este usor sa cresti un copil, dar impreuna cu el o sa fie totul bine. Am incredere in el si ne vom descurca. Conteaza foarte mult ca ma sprijina si imi este alaturi si de cate ori am avut greturi sau mi-a fost rau a stiut sa ma faca sa ma simt bine, m-a facut sa rad, vazand partea amuzanta a situatiei.

     Il invit pe tatic sa faca vreun comment... ;)

Luna a doua

   Saptamanile 5 - 8

  Pentru mine sarcina a venit pe neasteptate si nu am stiut de ea pana in luna a doua. Am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea ca o noua viata se dezvolta in interiorul meu si cu cerintele sarcinii - cele fizice (iata de ce sunt obosita!), cele logistice (cel mai scurt drum pana la baie este...) si cele dietare (faceti-mi un shake dublu de lapte, fara cofeina).

  Cum menstruatia mi-a intarziat doua saptamani, m-am dus la farmacie si mi-am luat un test de sarcina, test pe care l-am facut a doua zi dimineata. Nu era prima data cand imi faceam un test de sarcina. Cu emotii am asteptat rezultatul testului... greu au mai trecut cele 5 - 7 min pana sa aflu daca sunt sau nu insarcinata. Intr-un final ma uit si vad 2 liniute roz... am crezut ca nu vad bine... inima a inceput sa-mi bata cu putere, am inceput sa tremur si bineinteles sa plang de fericire, nu-mi venea sa cred. Am incercat sa ma adun si sa constientizez ca nasterea reprezinta tranzitia intre sarcina si ipostaza de parinte si totodata ca vor urma noua luni pline de intrebari, asteptare si ingrijorare. Cum inca nu-mi venea sa cred ca sunt insarcinata, la interval de trei zile imi mai fac un test, test care a iesit tot pozitiv.

  Imi fac programare la doctorul meu ginecolog si asistenta ma intreaba la telefon: "graviduta?", iar eu raspund: "cred ca da, avand in vedere ca ambele teste mi-au iesit pozitiv". Asa ca pe 11 mai ma prezint la doctor. Ma consulta, imi face o ecografie fetala pentru a verifica colul uterin si uterul pentru semnele de sarcina si aproximarea varstei gestationare si imi spune ca sunt insarcinata in 5 saptamani. In timpul ecografiei, ce vad... un embrion mic, ca un mormoloc. D-na doctor imi explica si imi arata ca acest embrion are deja cap, o inima primitiva care a inceput sa pompeze sange si un creier rudimentar. Cand i-am vazut inimioara batand, instantaneu mi-au dat lacrimile si nu-mi venea sa cred ca in interiorul meu se dezvolta o noua viata. Imi da poza si ma invita sa iau loc, pentru a-mi cere mai multe informatii, cum ar fi: data ultimei menstruatii, pentru a-mi calcula data probabila a nasterii, care va fi pe 30 decembrie si un istoric medical complet. Apoi, imi da o trimitere catre medicul de familie pentru a ma lua in evidenta, catre angajator si catre un laborator ca sa-mi fac o gramada de analize; plus o reteta: Acid folic si Centrum materna de la A la Z. Ca la urma sa-mi spuna: "fara cofeina, tutun, alcool, incearca sa mananci nesarat si sa nu te expui la soare". Cand am auzit ca-mi da atatea restrictii imi venea sa-i spun ca nu sunt bolnava ci sunt doar insarcinata. Acum, nu e o problema cu alcoolul si tutunul, ca nici inainte nu le foloseam, dar o cafea beam dimineata si aveam de gand sa merg la mare in vara asta. Asa ca, nu am zis nimic si in urmatoarea luna, pana la urmatorul control am incercat sa mananc nesarat, am renuntat la cafea si la ideea de a merge la mare. Imi mai spune: "fa-ti analizele si ne vedem peste o luna. Sarcina usoara!". "Multumesc! Buna ziua!" Cam asa  a decurs prima vizita la d-na doctor.

  Cum am avut confirmarea ca sunt insarcinata, parca au si inceput sa apara simptomele fizice: oboseala, somnolenta, nevoia de a urina frecvent, greata cu sau fara varsaturi, aversiuni sau pofte alimentare, modificari ale sanilor, secretie vaginala crescuta cantitativ albicioasa (am citit ca se cheama leucoree); dar si cele emotionale: schimbari bruste de dispozitie, neliniste, teama, bucurie, extaz. 

  Mi-am facut analizele si mi-am anuntat in scris angajatorul. Rezultatele analizelor au fost bune, am fost si la medicul de familie sa ma ia in evidenta... si uite asa viata isi urmeaza cursul si timpul a inceput sa treaca. 

  Am inceput sa revin la realitate, gandindu-ma ca nou-nascutii depind de cei din jur, ca nevoile lor sunt aproape permanente si uneori greu de inteles; am inceput sa-mi pun intrebari de genul: este flamand, ud, ii e frig, somn, se simte singur, il doare ceva? cum il calmez, cum il tin, cum il schimb, il imbaiez, il hranesc? cum stiu daca fac o treaba buna? cum sa fac sa dorm suficient? vom avea vreodata timp pentru noi doi (noi, parintii)?

  Ne-am dus la librarie si am cumparat doua carti, care imi sunt de mare ajutor: "La ce sa te astepti cand esti insarcinata" - Heidi Murkoff, Arlene Eisenberg, Sandee Hathaway si "Sarcina, nasterea si nou-nascutul ghid complet" - Penny Simkin, Jamet Whalley, Ann Keppler. Nu-mi pare rau ca le-am cumparat, pentru ca il ele am toate informatiile de care am nevoie.

  Ca simptom predominant in luna a doua a fost greata insotita uneori de varsaturi, varsaturi care ma apucau doar seara si foarte rar dimineata. De asemenea am fost cam plangacioasa, imi venea sa plang din orice.

Prima luna

 Eu am cam trecut peste prima luna (saptamanile 1 - 4) pentru ca nu am stiut ca sunt insarcinata. De ce? Pentru ca aveam un ciclu neregulat si mai stiam ca am o mica problemuta legata de infertilitate. 

 Iar ca simptome, parca imi amintesc ca eram un pic obosita si somnoroasa iar sanii mi s-au ingreunat. Bineinteles ca nu le-am dat nicio importanta acestor semne, buna bazata ca e doar o intarziere a menstruatiei ca si alta data.

 Asa ca eram in asteptarea menstruatiei, menstruatie care nu a mai venit...

De ce "Waiting to be born"?

  La indemnul unei persoane m-am decis sa-mi scriu gandurile, intrebarile si ingrijorarile. Mi-a zis: fa-ti un blog, scrie acolo tot ce vrei tu si astfel ceea ce ai scris iti va ramane ca o amintire pentru atunci cand vor trece anii, iar cei dragi tie, dar care nu sunt langa tine au ocazia sa citeasca si sa fie la curent cu tot ceea ce simti tu.

 Si iata ca m-am apucat de scis, cam stangaci, ce-i drept, dar, poate pe parcurs o sa-mi dau drumul si o sa-mi iasa niste fraze mai de doamne ajuta.

 De ce "Waiting to be born"? Pentru ca urmeaza sa fiu mamica, pentru ca am de asteptat pana cele noua luni se sfarsesc, pentru ca am o groaza de intrebari si in acelasi timp sunt si un pic ingrijorata. De ce ingrijorata? Pentru ca e prima mea sarcina si totul e nou pentru mine. Acum, stiu ca nu sunt prima femeie insarcinata si ca altele au mai nascut inaintea mea, dar cred ca fiecare sarcina e unica, chiar daca simptomele sarcinii sunt comune.