Luna a doua

   Saptamanile 5 - 8

  Pentru mine sarcina a venit pe neasteptate si nu am stiut de ea pana in luna a doua. Am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea ca o noua viata se dezvolta in interiorul meu si cu cerintele sarcinii - cele fizice (iata de ce sunt obosita!), cele logistice (cel mai scurt drum pana la baie este...) si cele dietare (faceti-mi un shake dublu de lapte, fara cofeina).

  Cum menstruatia mi-a intarziat doua saptamani, m-am dus la farmacie si mi-am luat un test de sarcina, test pe care l-am facut a doua zi dimineata. Nu era prima data cand imi faceam un test de sarcina. Cu emotii am asteptat rezultatul testului... greu au mai trecut cele 5 - 7 min pana sa aflu daca sunt sau nu insarcinata. Intr-un final ma uit si vad 2 liniute roz... am crezut ca nu vad bine... inima a inceput sa-mi bata cu putere, am inceput sa tremur si bineinteles sa plang de fericire, nu-mi venea sa cred. Am incercat sa ma adun si sa constientizez ca nasterea reprezinta tranzitia intre sarcina si ipostaza de parinte si totodata ca vor urma noua luni pline de intrebari, asteptare si ingrijorare. Cum inca nu-mi venea sa cred ca sunt insarcinata, la interval de trei zile imi mai fac un test, test care a iesit tot pozitiv.

  Imi fac programare la doctorul meu ginecolog si asistenta ma intreaba la telefon: "graviduta?", iar eu raspund: "cred ca da, avand in vedere ca ambele teste mi-au iesit pozitiv". Asa ca pe 11 mai ma prezint la doctor. Ma consulta, imi face o ecografie fetala pentru a verifica colul uterin si uterul pentru semnele de sarcina si aproximarea varstei gestationare si imi spune ca sunt insarcinata in 5 saptamani. In timpul ecografiei, ce vad... un embrion mic, ca un mormoloc. D-na doctor imi explica si imi arata ca acest embrion are deja cap, o inima primitiva care a inceput sa pompeze sange si un creier rudimentar. Cand i-am vazut inimioara batand, instantaneu mi-au dat lacrimile si nu-mi venea sa cred ca in interiorul meu se dezvolta o noua viata. Imi da poza si ma invita sa iau loc, pentru a-mi cere mai multe informatii, cum ar fi: data ultimei menstruatii, pentru a-mi calcula data probabila a nasterii, care va fi pe 30 decembrie si un istoric medical complet. Apoi, imi da o trimitere catre medicul de familie pentru a ma lua in evidenta, catre angajator si catre un laborator ca sa-mi fac o gramada de analize; plus o reteta: Acid folic si Centrum materna de la A la Z. Ca la urma sa-mi spuna: "fara cofeina, tutun, alcool, incearca sa mananci nesarat si sa nu te expui la soare". Cand am auzit ca-mi da atatea restrictii imi venea sa-i spun ca nu sunt bolnava ci sunt doar insarcinata. Acum, nu e o problema cu alcoolul si tutunul, ca nici inainte nu le foloseam, dar o cafea beam dimineata si aveam de gand sa merg la mare in vara asta. Asa ca, nu am zis nimic si in urmatoarea luna, pana la urmatorul control am incercat sa mananc nesarat, am renuntat la cafea si la ideea de a merge la mare. Imi mai spune: "fa-ti analizele si ne vedem peste o luna. Sarcina usoara!". "Multumesc! Buna ziua!" Cam asa  a decurs prima vizita la d-na doctor.

  Cum am avut confirmarea ca sunt insarcinata, parca au si inceput sa apara simptomele fizice: oboseala, somnolenta, nevoia de a urina frecvent, greata cu sau fara varsaturi, aversiuni sau pofte alimentare, modificari ale sanilor, secretie vaginala crescuta cantitativ albicioasa (am citit ca se cheama leucoree); dar si cele emotionale: schimbari bruste de dispozitie, neliniste, teama, bucurie, extaz. 

  Mi-am facut analizele si mi-am anuntat in scris angajatorul. Rezultatele analizelor au fost bune, am fost si la medicul de familie sa ma ia in evidenta... si uite asa viata isi urmeaza cursul si timpul a inceput sa treaca. 

  Am inceput sa revin la realitate, gandindu-ma ca nou-nascutii depind de cei din jur, ca nevoile lor sunt aproape permanente si uneori greu de inteles; am inceput sa-mi pun intrebari de genul: este flamand, ud, ii e frig, somn, se simte singur, il doare ceva? cum il calmez, cum il tin, cum il schimb, il imbaiez, il hranesc? cum stiu daca fac o treaba buna? cum sa fac sa dorm suficient? vom avea vreodata timp pentru noi doi (noi, parintii)?

  Ne-am dus la librarie si am cumparat doua carti, care imi sunt de mare ajutor: "La ce sa te astepti cand esti insarcinata" - Heidi Murkoff, Arlene Eisenberg, Sandee Hathaway si "Sarcina, nasterea si nou-nascutul ghid complet" - Penny Simkin, Jamet Whalley, Ann Keppler. Nu-mi pare rau ca le-am cumparat, pentru ca il ele am toate informatiile de care am nevoie.

  Ca simptom predominant in luna a doua a fost greata insotita uneori de varsaturi, varsaturi care ma apucau doar seara si foarte rar dimineata. De asemenea am fost cam plangacioasa, imi venea sa plang din orice.