Luna a opta

saptamanile 32 - 35
In penultima luna de sarcina, inca ma pot bucura in tihna de fiecare moment al sarcinii . Sunt foarte preocupata si emotionata de mult asteptatul eveniment: nasterea copilului nostru. Imi place foarte mult jocul de-a ghicitul - ce este umflatura asta a bebelusului - ( umeri, coate, fundulet) pentru ca ma distreaza, dar stiu ca nu este cel mai exact mod de a determina pozitia copilului.
Inca nu stiu cum voi naste... daca va fi natural, daca va fi cezariana, desi, d-na doctor mi-a recomandat sa nasc prin cezariana, deoarece copilul e mare si oricum va mai lua in greutate pana la termen. Probabil imi va spune la urmatorul control de saptamana viitoare, pentru ca voi intra in 36 de saptamani de sarcina. Din cate am mai citit stiu ca astazi, cezarienele sunt aproape la fel de sigure ca si nasterile vaginale, pentru mama, iar in nasterile dificile, cand exista suferinta fetala, adesea ele sunt cele mai sigure optiuni pentru bebelus. De multe ori, nasterile prin cezariana nu difera de cele pe cale vaginala, desi bebelusii cezarienilor arata mai bine initial. Deoarece ei nu trebuie sa se potriveasca intr-un pelvis ingust, ei deseori sosesc pe lume cu capul rotund si nu ascutit, ca bebelusii nascuti vaginal. Scorurile Apgar, care definesc starea nou-nascutului la unul si 5 minute dupa nstere, sunt comparabile la bebelusii nascuti vaginal, cu aceia nascuti prin cazariana. Cu toate astea, totusi, mi-as dori sa nasc natural. Dar daca nu se va putea, voi fi de acord cu recomandarea d-nei doctor, atat pentru siguranta copilului, cat si a mea.
In luna a opta am fost la doua controale. Unul a fost la d-na doctor, la 32 saptamani de sarcina, copilul cantarind 1900 g. Mi-a mai dat de facut niste analize, rezultatele fiind bune. Al doilea control a fost la Iasi, morfologia fetala de trimestru III (se face intre 32 si 34 saptamani). Concluziile morfologiei au fost: sarcina monofetala 33 sa si 5 zile, greutate fetala estimata 2246 g, prezentatie craniana, morfologie si biometrie fetale in limite normale, placenta cu insertie antero-lateral stanga grad II, lichid amniotic in exces, data probabila a nasterii: 29.12.2010. Deci, toare bune pana acum si sper ca si de acum incolo sa fie la fel, totul sa fie bine, sa duc sarcina cu bine pana la capat si sa avem un copil sanatos.
Nu cred ca am spus pana acum, copilasul se va numi Adrian-Stefan. Este dorinta sotului de a avea copilul doua nume. Asa ca, de dragul lui, voi fi de acord cu el.
Bagajul de maternitate in mare parte e facut, mai trebuie sa mai iau cateva lucruri si gata. Poate sa fie pus la indemana si gata de a fi luat cand va fi sa nasc.

Luna a saptea

saptamanile 28 - 31
Am ajuns cu bine in cel de-al treilea - si ultimul - trimestru de sarcina si ma aflu doar la cateva luni distanta de travaliu si nastere, evenimente pe care am incercat sa le planific cat de cat si sa citesc cat mai mult despre ele.
Unele simptome le continua pe cele de luna trecuta. Activitatea fetala este mai puternica am uneori dureri in abdomenul inferior sau pe partile laterale ale abdomenului, dificultati de somn, contractii ocazionale Braxton-Hicks, de obicei nedureroase. Din punct de vedere emotional entuziasmul si emotiile, temerile legate de maternitate, sanatatea copilului, travaliu si nastere sunt in crestere.
Sunt din ce in ce mai obosita pentru ca duc o greutate mult mai mare decat inainte si datorita volumului crescut am probleme cu somnul, dar cred ca oboseala este o parte normala a acestui stadiu al sarcinii.
Am fost si la doctor pentru control. In saptamana 28 de sarcina bebe cantarea 1300 g, mi-a zis ca e bine dezvoltat. S-ar putea sa-mi recomande cezariana daca bebe continua sa ia in greutate peste limita normala, dar asta ramane de vazut. Mi-a dat de facut cateva analize si mi-a zis ca ne vedem la opt luni. Mi-a dat si o scrisoare medicala pentru medicul de familie ca sa-mi poata elibera concediul prenatal. Asa ca de pe 18 octombrie am intrat in concediu prenatal.
Bagajul pentru maternitate nu l-am facut inca. Am lista cu ce-mi trebuie sa cumpar de la cabinet, mai urmeaza doar sa ma mobilizez si sa merg la cumparaturi. Poate in luna a opta imi voi lua ce-mi trebuie.

Luna a sasea

saptamanile 23 - 27

Manutele si piciorutele au inceput sa ma loveasca binisor acum, si pe masura ce aceasta gimnastica devine vizibila din exterior, ea poate amuza si pe tatic.
Ca simptome fizice: activitate fetala mai bine definita, uneori dureri in partea de jos a abdomenului si pe partile laterale (de la tensionarea ligamentelor ce sustin uterul), ocazional dureri de cap, umflarea moderata a gleznelor si picioarelor, cateodata dureri de spate. Ma ingrijoreaza un pic durerea si amortirea mainilor in timpul noptii, dar probabil se datoreaza umflarii cu apa a tesuturilor, care fac compresie pe nervi.
In unele zile bebelusul ma loveste aproape tot timpul, iar in altele pare foarte linisit. Dar, nu trebuie sa uit ca si fetusii sunt oameni si, ca si noi, au si ei zile mai bune, cand lovesc cu coatele, genunchii si calcaiele, si zile mai proaste, cand au chef sa stea cuminti si sa zaca. Cel mai adesea, activitatea bebelusului este in legatura cu ceea ce fac eu. Daca sunt toata ziua pe fuga, bebelusul este calmat de ritmul meu si probabil nu observ multe lovituri - in parte ca bebelusul este lent, in parte ca eu sunt prea ocupata. Dar imediat ce incetinesc ritmul sau ma relaxez el incepe sa fie activ.
Bebelusii sunt cei mai activi intre saptamanile 24 si 28, cand ei sunt suficient de mici sa aiba loc de miscare in casuta lor uterina, miscarile lor fiind de obicei dezordonate si de scurta durata. Activitatea fetala devine de obicei mai organizata si mai coordonata, cu perioade mai bine definite de activitate si odihna, intre 28 si 32 de saptamani.
Am fost cu taticul la d-na doctor sa vedem ce mai face bebelusul. Era foarte ok, a crescut, i-am putut vedea fata si ochisorii care clipeau. La 24 de saptamani avea 760 g, o greutate un pic mare pentru varsta lui de sarcina. Dar ce conteaza.... atata timp cat e sanatos si e bine dezvoltat...
M-am gandit ca din luna a saptea sa intru in concediu prenatal.

Sursa fericirii mele

     Am dedicat foarte putine randuri celui care este tatal baietelului meu si bineinteles, sursa fericirii mele :)
     Cand imi spuneam ca Fat Frumos nu poate fi decat un vis copilaresc si ar trebui sa renunt la el, cand ma complacusem intr-o situatie nu prea ok, totusi, am continuat sa sper ca lucrurile se vor schimba cumva. Si s-au schimbat! Stiu ca se spune ca daca ai cautat ceva prima oara si nu ai gasit, nu mai incerca si a doua oara ca nu o sa gasesti. Dar, se pare, ca nu este adevarat; am cautat pe cineva si a doua oara si am gasit.
     De cand a aparut in viata mea am aflat ce e iubirea. Nu stiu daca la 26 de ani poti sti ce este iubirea. Tot ce stiu este ca vreau sa-l am langa mine in orice clipa, ca il ador, chiar si atunci cand este ciufulit sau se enerveaza ;), ca este totul pentru mine. Asta este ceea ce simt eu cu adevarat si pentru mine asta este iubirea. Nu stiu daca exista vreo definitie pentru iubire, cred ca fiecare isi are propria definitie. 
     Ma gandesc ca un amic bun il gasesti intr-o seara, dar un iubit bun, unele dintre noi nu il gaseste niciodata. Am avut noroc! L-am gasit si am de gand sa fim fericiti impreuna. Daca toti barbatii ar fi la fel de minunati ca el, cred ca n-ar mai exista femei nefericite. Imi pare rau pentru ele, dar ESTE AL MEU, si este singurul lucru din viata mea pe care nu sunt dispusa sa-l impart cu nimeni.
     Ii multumesc ca a aparut in viata mea, ca mi-a facut cel mai frumos cadou: un baietel care abia asteapta sa se nasca. TE IUBESC!!!

Luna a cincea

18 - 22 saptamani

     Nu am mai scris demult... de ce?!?! Nici eu nu stiu... Probabil faptul ca am plecat in concediu mi-a luat elanul de a scrie. Dar... I'm back!

     Ramasesem la luna a cincea, luna in care am simtit miscarile fetale. Pentru mine, miscarile fetale reprezinta sursa majora de bucurie si de cate ori le simt, afirm faptul ca o noua viata se dezvolta in interiorul meu.

     La sfarsiul lunii a patra proeminenta abdomenului meu a inceput sa arate ca inceputurile unei burtici gravide. Senzatia miscarilor fetale, impreuna cu rotunjirea substantiala a abdomenului ma face sa ma simt mai insarcinata cu adevarat. Desi bebelusul este inca departe de a-si face aparitia pe lume, este cu adevarat placut sa stiu ca exista cineva acolo inauntru.

     In tot acest timp in care nu am mai scris am fost de doua ori la d-na doctor si o data la Iasi pentru morfologie fetala de trimestru II. Pe 12 iulie am facut o eco, in care mi-a spus ca o sa avem un baietel si mi-a luat sange pentru triplu test. Rezultatele au fost bune, dar ca si la dublu test, aceste investigatii nu constituie un test diagnostic, ci este estimat numai un calcul de risc. Pe 11 august am fost iar pentru control lunar si am facut o eco Doppler si am auzit bataile cordului fetal ale baietelului, 144/min. Iar pe 19 august am fost la Iasi, imi facusem programare la dl doctor Iliev. A fost o eco mult mai complexa, a luat pe rand: polul cefalic, toracele, abdomenul, coloana vertebrala, membrele superioare, cele inferioare, placenta, cordonul ombilical si lichidul amniotic. In urma biometriei fetale s-a stabilit varsta sarcinii: 21 sa + 1 zi, greutatea fetala: 433 g, iar DPN - 29.12.2010. Morfologia si biometria fetala au fost in limite normale. 

     Ma bucur foarte mult ca nu s-a descoperit nicio problemulta si ca sarcina evolueaza ok. In principiu eu ma simt bine, uneori ma simt un pic obosita, mai am cate o durere de spate si ocazional cate o durere de cap.Dar toate astea le uit cand baietelul sa misca si este activ. Il simt miscandu-se de mai multe ori pe zi, mai ales dupa ce mananc, iar miscarile sunt din ce in ce mai intense.

     Mai am o saptamana si intru in luna a sasea. Timpul trece atat de repede...

Luna a patra

     saptamanile 14 - 17

     Am inceput, in sfarsit, cel de-al doilea trimestru si sper sa fie mult mai comod decat primul. As vrea ca simptomele de la inceputul sarcinii sa se diminueze sau sa dispara. Maine o sa incep saptamana a 15-a din sarcina, dar inca mai am greturi insotite de varsaturi. 

     Astept cu nerabdare sa simt miscarile fetale. Am citit ca prima senzatie de miscare poate fi simtita oricand intre 14 si 26 de saptamani, dar in general mai aproape de intervalul 18 - 22 saptamani. Sper sa le recunosc ca sa ma pot bucura de ele.

     M-am mai gandit ca de acum incolo sa-mi fac o poza in fiecare luna, pana o sa nasc. Nu as vrea sa uit cum aratam ca gravida si as vrea ca baietelul sau fetita noastra sa se bucure cand isi va vedea prima sa poza de "bebelus". O sa asez pozele intr-un album al sarcinii, impreuna cu pozele de la ecografie.

     In privinta hainelor de maternitate... nu vreau sa ma limitez doar la ele. Multe din hainele pe care deja le am inca mi se potrivesc. Daca vad ceva ce mi se potriveste o sa port chiar daca nu este din sectiunea pentru gravide a magazinului. 

     De cand mi s-a confirmat ca sunt insarcinata si am spus familiei si celor din jur, am constatat ca toata lumea vrea sa imi dea sfaturi. Din pacate nu am cum sa ma feresc de aceste sfaturi nedorite, doar daca ma retrag pe o insula pustie. Eu cred ca exista ceva, atunci cand oamenii vad o burta proeminenta si le trezeste instinctele de "experti". Asa ca la unii le-am spus ca am un medic de incredere care ma sfatuieste cu privire la sarcina si nu pot accepta sfaturi din partea nimanui altcuiva sau, la cei din familie le-am zambit si am spus un "multumesc", bineinteles lasand comentariile  sa-mi intre pe o ureche si sa-mi iasa pe alta. Din pacate, nu-mi ramane decat sa ma obisnuiesc cu aceste sfaturi nesolicitate.

     As mai vrea sa ma programez la un control la dentist, macar odata in timpul celor 9 luni pentru verifcare si curatare, doar ca sa fiu sigura ca totul e ok si din acest punct de vedere.

     Abia astept sa merg la urmatorul control, care va fi pe 12 iulie, sa vad ce mai face bebelusul, cat a a mai crescut si daca o sa-mi poata spuna daca va fi baietel sau fetita. Probabil, tot atunci voi face si triplu test.

     Dar, pana atunci, vreau sa ma bucur de concediu. Sper sa fie soare si vreme buna la mare ca sa ne putem bucura din plin.

     

Luna a treia (saptamanile 9 - 13)

     Am trecut de ultima luna a primului trimestru din sarcina, dar simptomele tot au fost intense. Am avut aceleasi simptome ca si in a doua luna.
     Pe 12 iunie am fost la un nou control. Abia asteptam sa-mi vad bebelusul la ecografie. Si ce vad… ca a crescut fata de data trecuta, ca dadea din manute si picioruse. D-na doctor, ca si data trecuta, mi-a explicat ca uterul este putin mai mare decat un grapefruit, iar la sfarsitul lunii se va putea simti chiar deasupra osului pubian, in partea inferioara a abdomenului; ca bebelusul va creste rapid, ajungand la 6,5 – 7,5 cm lungime si cantarind 45 grame la sfarsiul lunii. Avand 12 saptamani de sarcina am facut si dublu test (se face intre saptamanile 11 – 14). S-a uitat la rezultatul analizelor, mi-a spus ca rezultatele sunt foarte bune, sa merg in continuare cu Centrum si Acid folic. “Ai o sarcina normala, fara probleme. Ne vedem luna viitoare.” Asistenta mi-a luat tensiunea (aveam 9 cu 6 – cam mica), m-a cantarit (60 kg) si mi-a luat sange pt dublu test, spunandu-mi ca ma va suna cand ajung rezultatele.
     Bucuroasa ca totul e ok cu mine si cu sarcina m-am hotarat sa mergem la mare vreo 4 zile, sa beau o cafea slaba dimineata (pentru a-mi ridica tensiunea) si sa ma bucur in continuare de viata. 
     Am decis sa-mi monitorizez greutatea pentru a ma asigura ca incepe sa creasca intr-un ritm satisfacator. Asa ca, la 13 saptamani de sarcina aveam 59,6 kg, iar la 14 saptamani tot la fel. Deocamdata nu am luat in greutate. Sa vad in trimestrul 2 de sarcina cat o sa iau in greuatate. Sper sa nu recuperez si sa iau in greutate si kg care trebuia sa le iau in primul trimestru de sarcina…
     O femeie obisnuita ar trebui sa ia 1,5 – 2 kg in total in primul trimestru si cam 500 g pe saptamana, totalizand 6 – 7 kg in timpul celui de-al doilea trimestru. Castigul ponderal ar trebui sa continue cu o viteza de 500 g pe saptamana in lunile 7 si 8 , iar in luna a 9-a sa scada la doar 500 g – 1 kg sau deloc, totalizand 4 – 5 kg in trimestrul al treilea.
      Detalierea castigului ponderal (toate greutatile sunt aproximative):
bebelus – 3400 g
placenta – 680 g
lichid amniotic – 900 g
marirea uterului – 900 g
tesut mamar matern – 900 g
volum sangvin matern – 1800 g
fluide in tesuturile materne – 1800 g
depozite de grasime materne – 3200 g
Total (in medie) – 13,5 kg castig ponderal total
     Imi pare rau ca am uitat sa-i spun d-nei doctor ca vreau sa aud bataile cordului fetal. Am citit ca pot fi auzite chiar la 10 – 12 saptamani cu un dispozitiv Doppler, un dispozitiv manual cu ultrasunete, care amplifica sunetele. Data viitoare, cu siguranta nu voi uita. 
     Intre timp au venit si rezulatele la dublu test; asistenta a spus ca sunt bune. Acum, astept sa vedem ce spune d-na doctor, cand o sa merg la urmatorul control.
     Avand in vedere ca sarcina este ok, ca analizele au iesit bune, ca n-am fost niciodata bolnava, m-am decis sa nasc natural, cu toate ca taticul nu e de acord (el opteaza pentru cezariana; eu nici nu vreau sa aud de cezariana).

O mica paranteza...

     Am primit observatii, chiar de la tatic, ca n-am scris nimic despre el, si pe buna dreptate.
     Pe tatic il cunosc mai demult, dar suntem impreuna de la inceputul lunii februarie, a.c. Nu stiu daca l-am cautat, daca asa a fost sa fie… dar ce stiu sigur e ca el nu m-a cautat pe mine, si daca era sa astept sa faca el primul pas, nu stiu daca astazi mai eram impreuna.
     Nu stiu exact cand m-am indragostit de el… daca a fost inainte de a fi impreuna sau dupa…, tot ce conteaza e ca aceasta dragoste s-a transformat in iubire si din aceasta iubire va veni pe lume un copil, copil care nu l-am planificat, dar cand am aflat ca sunt insarcinata, ni l-am dorit.
     Mai multe detalii despre tatic…. Are un simt al umorului fantastic; nu ma plictisesc cand sunt cu el; este foarte matur in gandire; nu am cum sa ma cert cu el, pentru orice are o replica si o gluma; tot timpul reuseste sa ma surprinda; tot timpul ma aduce cu picioarele pe pamant si-mi spune sa nu mai visez cai verzi pe pereti (trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori are dreptate).
     Cel mai important: este un foarte bun tatic. Are un baietel, care va impli 4 anisori, cu care se descurca de minune (cred ca se descurca mult mai bine decat o femeie) si pe care il iubeste enorm. E o placere sa-i vezi impreuna! Daca il iubesti pe tatic, nu ai cum sa nu-l iubesti si pe copil, e un scumpel. Ii iubesc pe amandoi mult! 
      Rares este un copil minunat, la fel ca si tatal lui tot timpul reuseste sa ma surprinda, stie atat de multe pentru varsta lui… ii place sa scrie, sa citeasca si este pasionat de computer si cam de tot ce este electronic. Imi este dor de el si abia astept sa vina acasa vineri, pentru ca acum e in vacanta la bunica lui. Mi-a fost un pic teama la inceput ca nu ma va accepta, dar totul a decurs foarte bine ne-am atasat unul de altul repede, nu e fost nicio problema.

   Dupa cum a spus si el, am noroc/avem noroc ca el are deja experienta in a creste un copil si asta va conta foarte mult. Sunt constienta ca nu este usor sa cresti un copil, dar impreuna cu el o sa fie totul bine. Am incredere in el si ne vom descurca. Conteaza foarte mult ca ma sprijina si imi este alaturi si de cate ori am avut greturi sau mi-a fost rau a stiut sa ma faca sa ma simt bine, m-a facut sa rad, vazand partea amuzanta a situatiei.

     Il invit pe tatic sa faca vreun comment... ;)

Luna a doua

   Saptamanile 5 - 8

  Pentru mine sarcina a venit pe neasteptate si nu am stiut de ea pana in luna a doua. Am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea ca o noua viata se dezvolta in interiorul meu si cu cerintele sarcinii - cele fizice (iata de ce sunt obosita!), cele logistice (cel mai scurt drum pana la baie este...) si cele dietare (faceti-mi un shake dublu de lapte, fara cofeina).

  Cum menstruatia mi-a intarziat doua saptamani, m-am dus la farmacie si mi-am luat un test de sarcina, test pe care l-am facut a doua zi dimineata. Nu era prima data cand imi faceam un test de sarcina. Cu emotii am asteptat rezultatul testului... greu au mai trecut cele 5 - 7 min pana sa aflu daca sunt sau nu insarcinata. Intr-un final ma uit si vad 2 liniute roz... am crezut ca nu vad bine... inima a inceput sa-mi bata cu putere, am inceput sa tremur si bineinteles sa plang de fericire, nu-mi venea sa cred. Am incercat sa ma adun si sa constientizez ca nasterea reprezinta tranzitia intre sarcina si ipostaza de parinte si totodata ca vor urma noua luni pline de intrebari, asteptare si ingrijorare. Cum inca nu-mi venea sa cred ca sunt insarcinata, la interval de trei zile imi mai fac un test, test care a iesit tot pozitiv.

  Imi fac programare la doctorul meu ginecolog si asistenta ma intreaba la telefon: "graviduta?", iar eu raspund: "cred ca da, avand in vedere ca ambele teste mi-au iesit pozitiv". Asa ca pe 11 mai ma prezint la doctor. Ma consulta, imi face o ecografie fetala pentru a verifica colul uterin si uterul pentru semnele de sarcina si aproximarea varstei gestationare si imi spune ca sunt insarcinata in 5 saptamani. In timpul ecografiei, ce vad... un embrion mic, ca un mormoloc. D-na doctor imi explica si imi arata ca acest embrion are deja cap, o inima primitiva care a inceput sa pompeze sange si un creier rudimentar. Cand i-am vazut inimioara batand, instantaneu mi-au dat lacrimile si nu-mi venea sa cred ca in interiorul meu se dezvolta o noua viata. Imi da poza si ma invita sa iau loc, pentru a-mi cere mai multe informatii, cum ar fi: data ultimei menstruatii, pentru a-mi calcula data probabila a nasterii, care va fi pe 30 decembrie si un istoric medical complet. Apoi, imi da o trimitere catre medicul de familie pentru a ma lua in evidenta, catre angajator si catre un laborator ca sa-mi fac o gramada de analize; plus o reteta: Acid folic si Centrum materna de la A la Z. Ca la urma sa-mi spuna: "fara cofeina, tutun, alcool, incearca sa mananci nesarat si sa nu te expui la soare". Cand am auzit ca-mi da atatea restrictii imi venea sa-i spun ca nu sunt bolnava ci sunt doar insarcinata. Acum, nu e o problema cu alcoolul si tutunul, ca nici inainte nu le foloseam, dar o cafea beam dimineata si aveam de gand sa merg la mare in vara asta. Asa ca, nu am zis nimic si in urmatoarea luna, pana la urmatorul control am incercat sa mananc nesarat, am renuntat la cafea si la ideea de a merge la mare. Imi mai spune: "fa-ti analizele si ne vedem peste o luna. Sarcina usoara!". "Multumesc! Buna ziua!" Cam asa  a decurs prima vizita la d-na doctor.

  Cum am avut confirmarea ca sunt insarcinata, parca au si inceput sa apara simptomele fizice: oboseala, somnolenta, nevoia de a urina frecvent, greata cu sau fara varsaturi, aversiuni sau pofte alimentare, modificari ale sanilor, secretie vaginala crescuta cantitativ albicioasa (am citit ca se cheama leucoree); dar si cele emotionale: schimbari bruste de dispozitie, neliniste, teama, bucurie, extaz. 

  Mi-am facut analizele si mi-am anuntat in scris angajatorul. Rezultatele analizelor au fost bune, am fost si la medicul de familie sa ma ia in evidenta... si uite asa viata isi urmeaza cursul si timpul a inceput sa treaca. 

  Am inceput sa revin la realitate, gandindu-ma ca nou-nascutii depind de cei din jur, ca nevoile lor sunt aproape permanente si uneori greu de inteles; am inceput sa-mi pun intrebari de genul: este flamand, ud, ii e frig, somn, se simte singur, il doare ceva? cum il calmez, cum il tin, cum il schimb, il imbaiez, il hranesc? cum stiu daca fac o treaba buna? cum sa fac sa dorm suficient? vom avea vreodata timp pentru noi doi (noi, parintii)?

  Ne-am dus la librarie si am cumparat doua carti, care imi sunt de mare ajutor: "La ce sa te astepti cand esti insarcinata" - Heidi Murkoff, Arlene Eisenberg, Sandee Hathaway si "Sarcina, nasterea si nou-nascutul ghid complet" - Penny Simkin, Jamet Whalley, Ann Keppler. Nu-mi pare rau ca le-am cumparat, pentru ca il ele am toate informatiile de care am nevoie.

  Ca simptom predominant in luna a doua a fost greata insotita uneori de varsaturi, varsaturi care ma apucau doar seara si foarte rar dimineata. De asemenea am fost cam plangacioasa, imi venea sa plang din orice.

Prima luna

 Eu am cam trecut peste prima luna (saptamanile 1 - 4) pentru ca nu am stiut ca sunt insarcinata. De ce? Pentru ca aveam un ciclu neregulat si mai stiam ca am o mica problemuta legata de infertilitate. 

 Iar ca simptome, parca imi amintesc ca eram un pic obosita si somnoroasa iar sanii mi s-au ingreunat. Bineinteles ca nu le-am dat nicio importanta acestor semne, buna bazata ca e doar o intarziere a menstruatiei ca si alta data.

 Asa ca eram in asteptarea menstruatiei, menstruatie care nu a mai venit...

De ce "Waiting to be born"?

  La indemnul unei persoane m-am decis sa-mi scriu gandurile, intrebarile si ingrijorarile. Mi-a zis: fa-ti un blog, scrie acolo tot ce vrei tu si astfel ceea ce ai scris iti va ramane ca o amintire pentru atunci cand vor trece anii, iar cei dragi tie, dar care nu sunt langa tine au ocazia sa citeasca si sa fie la curent cu tot ceea ce simti tu.

 Si iata ca m-am apucat de scis, cam stangaci, ce-i drept, dar, poate pe parcurs o sa-mi dau drumul si o sa-mi iasa niste fraze mai de doamne ajuta.

 De ce "Waiting to be born"? Pentru ca urmeaza sa fiu mamica, pentru ca am de asteptat pana cele noua luni se sfarsesc, pentru ca am o groaza de intrebari si in acelasi timp sunt si un pic ingrijorata. De ce ingrijorata? Pentru ca e prima mea sarcina si totul e nou pentru mine. Acum, stiu ca nu sunt prima femeie insarcinata si ca altele au mai nascut inaintea mea, dar cred ca fiecare sarcina e unica, chiar daca simptomele sarcinii sunt comune.